IOCA

Ioca a fost candva o tara. Oamenii care o populau erau cei mai frumosi, cei mai destepti si cei mai romantici. In tara lor niciodata nu au fost razboaie. Nimeni nu a lovit nici macar cu palma pe vreun Iocarian. Toate tarile din jur ii invidiau pentru ca se descurcau bine, se intelegeau de minune dar cu toate astea nimeni nu a incercat vreodata sa le faca rau. Era foarte frumos sa stai in compania Iocarienilor. Erau amuzanti, dar si seriosi. Te distrai de minune cu ei dar tot de la ei primeai si cele mai folositoare sfaturi. Era si pacat ca cineva sa le faca vreun rau.

Din pacate, din cauze pe care doar ei le vor sti, au ajuns pe cale de disparitie. Se pare ca au existat intre Iocarieni evenimente pe care noi, ceilalti oameni nu le vom intelege niciodata. Cert este ca nu de curand, ultima pereche ramasa in viata a trecut prin ceva inimaginabil de urat. Toata frumusetea, splendoarea, inteligenta, tot amorul si buna dispozitie cu care neamul lor se mandrea… au disparut. Incet incet, cei doi, au ajuns sa nu se mai diferentieze cu mult fata de oamenii de rand. Toata sclipirea pe care au avuto candva acum era stearsa. Nimeni nu stie de ce s-a intamplat asta.

Ma aflu acum in postura de a relata varianta unuia din ultimii doi Iocarieni. Am stat de vorba cu el, la o bere si mi-a povestit ce s-a intamplat. Am fost uimit sa vad un asa exemplu de om, intr-o carciuma infecta, cu o halba de bere in fata. Nici nu mai ziceai ca era un Iocarian.

Mi-a povestit cum s-a intamplat si cum au ajuns ei, cei doi, ultimii in viata, sa se certe si sa se desparta. Din pacate nu va pot spune aceste motive. Sunt atat de complexe incat nici eu nu cred ca le-am inteles cum trebuie. Va pot spune insa ce am simtit cand imi povestea, el, ultimul Iocarian, ce simte.

M-a intrebat daca am fost vreodata sub o cascada. I-am spus ca nu. M-a rugat atunci sa imi imaginez cum toate oceanele de pe pamant s-ar strange intr-o singura cascada. Si m-a rugat sa imi imaginez cum m-as simti daca as sta sub jetul de apa. I-am zis ca nu imi pot imagina. Mi-a zis el: „Te-ai simti ca si cum orice particula din tine s-ar amesteca instantaneu cu apa si apoi ai fi tarat prin aceasta, izbindu-te de pietre. Te-ai simti ca si cum ai fi dezintegrat, vaporizat. Nu ai mai avea forma. Nu ai mai exista de fapt”. Am zis „wow”. El mi-a raspuns ca asta simte in fiecare moment cand isi aduce aminte de ea. Mi-a mai zis apoi ca nu isi imagina ca va ajunge vreodata singur. Nu e invatat sa traiasca singur. Si ce il doare cel mai tare este ca este obligat sa traiasca singur intr-o lume total noua, care culmea, este atat de dura si de rea. Imi spunea ca uneori simte ca nu mai are ce face si ii vine sa renunte la tot. A zis ca are atatea piedici incat nu stie cum sa treaca de ele. A zis ca regreta ca s-a despartit de Iocarianca lui. Si ca nu trebuia sa faca asta, indiferent de orice ar fi fost intre ei. Se simte atat de singur si cand toata lumea il loveste din toate partile, imi spunea ca nici macar nu mai poate sa planga. Nu mai are timp si nici macar unde sa planga. El care a fost invatat ca toata viata lui sa planga pe umarul ei, acum nu stie unde ar putea sa isi verse lacrimile. Cica odata il enervase cineva atat de tare si era atat de suparat incat prin ochii umezi a vazut-o pe ea. Era atat de reala si s-a simtit atat de bine, crezand doar pentru o secunda ca totul este ca inainte. Mi-a zis multe si credeti-ma ca simteam si eu odata cu el durerea lui. Si a fost cumplit sa simt si eu. Pentru ca omul asta nu mai are nimic. A fost invatat sa traiasca langa ea si de fapt, tocmai ca ei erau impreuna, totul din jurul lor se transforma in ceva frumos. Acum nimic nu mai este cum a fost odata. Este ultimul din neamul lui. Nu mai poate sa stea langa nimeni. Ultima lui sansa de a supravietui era ea. Dar acum nici ea nu mai este. Si el e osandit sa traiasca restul vietii lui in durere.

Asta este povestea ultimului Iocarian. Probabil ca cea mai trista poveste pe care eu am auzit-o. Cel mai trist lucru pe care l-am simtit.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: